Viscol

RISCUL VISCOLELOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

 

Viscolul este un fenomen meteorologic deosebit de complex, care se defineşte ca un transport de zăpadă deasupra suprafeţei terestre provocat de vînt relativ puternic şi turbulent, însoţit sau nu de ninsoare.

În condiţii de viscol, vizibilitatea scade simţitor, zăpada este puternic răscolită şi foarte greu se poate aprecia dacă este vorba numai de o simplă spulberare a zăpezii deja căzută, sau de spulberarea concomitentă, atît a zăpezii pe sol, cît şi acelei care cade în timpul viscolului.

În raport cu complexitatea fenomenului, se pot deosebi mai multe tipuri de viscole: viscol general, viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zăpadă la sol, viscol cu zăpadă în altitudine.

Viscolul general este fenomenul cel mai complex care include toate elementele: ninsoare, vînt tare, spulberarea şi transportul zăpezii atît la sol cît şi în altitudine: uneori nu se poate distinge dacă are loc ninsoarea sau este spulberată numai zăpada de pe sol.

Viscolul cu ninsoare este fenomenul în timpul căruia sunt asociate ninsoarea cu viteza mare a vîntului.

Viscolul cu transport de zăpadă la sol este fenomenul în care vîntul bate tare, spulberînd zăpada de pe sol, fără să ningă în timpul lui.

Viscolul cu transport de zăpadă în altitudine este fenomenul în care vîntul este atît de puternic încît zăpada este spulberată la altitudini mari.

Cauzele sinoptice care determină producerea viscolului în Moldova au la bază corelaţia dintre anticiclonii est-european şi azoric, sau scandinav cu ciclonii mediteraneeni, uneori reactivaţi deasupra Mării Negre, devenind tot mai violenţi în condiţii de retrogradare.

Cele mai puternice viscole însă, sunt cele care iau naştere în condiţiile în care peste Europa Centrală şi de Est acţionează un brîu de mare presiune atmosferică concomitent cu o familie de cicloni pe Marea Mediterană.

Acest brîu este determinat de înaintarea unei dorsale a anticiclonului est-european care ajunge să se unească peste Europa Centrală cu o altă dorsală a anticiclonului azoric.

Cele mai multe viscole se produc ca urmare a advecţiei maselor de aer polar sau arctic cu direcţie de deplasare din nord-est şi nord, care se întîlneşte cu aerul mai cald, tropical (mediteranean).

În Moldova, viscolele sunt fenomene de iarnă cu o frecvenţă nu prea mare şi, ca regulă, ele sunt de scurtă durată.

Numărul zilelor cu viscol pe parcursul iernii oscilează între 3 şi 13. Frecvenţa viscolelor depinde de condiţiile locale – gradul de apărare a teritoriului faţă de vînt, forma reliefului, expoziţia versantului ş.a. Numărul maximal de zile cu viscol se semnalează în ianuarie şi februarie 1-4 zile. În lunile martie şi decembrie acest număr este mai mic şi constituie 1- 2 zile.

Un interes deosebit îl prezintă durata viscolelor. Durata totală a viscolelor pe an în medie pe teritoriul republicii alcătuieşte 30 - 60 de ore; durata maximă – circa 60 de ore – se semnalează în nordul şi centrul republicii.

În unii ani durata totală a viscolelor variază în limite mari – de la cîteva minute pînă la 230 ore. Ca regulă, durata viscolelor anual nu întrece 50 de ore. Cele mai îndelungate viscole sunt în luna ianuarie. În unii ani în această lună viscolele pot atinge o durată de 50 – 80 ore.

Aspecte de risc.

În cele mai frecvente situaţii viscolele sunt însoţite de ninsori abundente care reduc foarte mult vizibilitatea. Calitatea de risc climatic este atribuită viscolului , în primul rînd datorită vitezei vîntului; el se caracterizează prin vînturi tari cu viteze de peste 11 m/s (viscole puternice), sau de peste 15 m/s (viscole violente) şi apoi datorită căderilor abundente de zăpadă, care pot forma strat de zăpadă de 25 – 50 cm grosime, sau troiene de 1- 2 m înălţime sau mai mari, provocînd numeroase pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

Teritoriile din zonele temperate subpolare şi polare sunt expuse, în fiecare iarnă, viscolelor puternice care produc perturbări majore ale activităţilor umane. Cele mai violente viscole sunt prezente în SUA, Canada, Siberia.

Viscole puternice se înregistrează şi în Europa, unde produc pagube însemnate datorită densităţii mari a populaţiei şi existenţei a numeroase obiective economice.

În Republica Moldova conform mersului general a temperaturilor din perioada rece a anului, cel mai des viscolele în luna noiembrie se semnalează la temperaturi de 0oC - -5oC.

Cele mai periculoase sunt viscolele în perioada de timp cu temperaturi joase şi vînturi puternice, cînd zăpada mai uşoară şi microgranulară este uşor supusă transportării de către vînt.

Aşa de exemplu, în perioada 5 – 7 ianuarie 1966 sub influenţa ciclonului sudic pe tot teritoriul republicii s-au semnalat ninsori puternice şi viscole, care au format întroieniri pe drumuri  şi  au  dus  la  perturbarea  traficului  feroviar  şi auto. Viteza medie a vîntului a atins 20 – 28 m/s,  cu  intensificări  de pînă  la  30 – 34 m/s. Temperatura  aerului  a fost de circa   7 – 10oC frig.

În iarna următorului an 1967 s-a semnalat un viscol asemănător în perioada 11 – 13 februarie. În acest timp asupra vremii a influenţat un ciclon cu mobilitate redusă, avînd centrul deasupra teritoriului Moldovei.

El a provocat viscole puternice şi ninsori abundente, în deosebi în raioanele centrale şi de sud ale republicii. Ninsorile au fost însoţite de vînturi puternice din nord, viteza cărora izolat a atins 25 – 28 m/s. Ninsorile şi viscolele au creat întroieniri pe drumurile de importanţă naţională. Grosimea maximală a stratului de zăpadă a atins 5 – 6 m. Cea mai mare durată neîntreruptă a acestui viscol s-a semnalat la sudul republicii (circa 70 – 80 ore). Viscole puternice pe teritoriul republicii au fost semnalate şi în anii 1968, 1993, 1995, 1998, 2000, 2003.

Măsuri de prevenire şi protecţie.

Viscolele perturbă traficul rutier, feroviar şi aerian, adeseori acestea fiind întrerupte pentru diferite perioade. Vînturile puternice produc dezrădăcinări de arbori şi întreruperi ale livrărilor de curent electric şi ale aprovizionării populaţiei. Localităţile pot să rămînă blocate pentru mai multe zile, drumurile de acces fiind închise.

Măsurile cele mai eficiente pentru diminuarea pagubelor provocate de viscole constau în pregătirea şi dotarea prealabilă a echipelor de intervenţie şi în asigurarea unor stocuri corespunzătoare de rezerve de combustibil şi hrană.

De asemenea, sunt utile aşa măsuri ca:

- folosirea parazăpezilor contra spulberării zăpezii şi eroziunii solului;

- folosirea culiselor de tulpini de floarea soarelui, porumb, perdele forestiere şi pomicole, mai ales în jurul localităţilor pentru evitarea înzăpezirilor.

La sol, culisele invocate mai sus pot determina diminuarea amestecului turbulent al aerului şi reduce viteza lui.