^{ORGANIZATIA  METEOROLOGICA  MONDIALA}

 ^{ZIUA  MONDIALA A METEOROLOGIEI – 2010}

Organizația Meteorologică Mondială - 60 de ani de serviciu în asigurarea securității și bunăstării dumneavoastră. 

23 Martie 2010

^{Mesajul domnului M. Jarraud,}

^{Secretar-General al OMM}

În fiecare an pe 23 martie, Organizația Meteorologică Mondială (în continuare OMM) și comunitatea meteorologică internațională sărbătorește Ziua Mondială a Meteorologiei pentru a comemora intrarea în vigoare a Convenției OMM pe 23 martie, 1950, exact la 30 de zile de la depunerea ultimului instrument de ratificare a Convenției OMM. Textul Convenției OMM a fost a aprobat anterior unanim la Conferința Internațională a Directorilor Serviciilor Hidrometeorologice Naționale, care a avut loc în Washington D.C., SUA, pe data de 11 octombrie, 1947.

Pînă în acel moment, colaborarea internațională în domeniul meteorologiei a fost încredințată Organizației Meteorologice Internaționale (în continuare OMI), care a fost înființată în urma procesului lansat la Primul Congres Meteorologic Internațional (Viena, septembrie 1873), pentru a facilita coordonarea observațiilor meteorologice și standardizarea instrumentelor, la fel în cadrul Congresului a fost luată decizia publicării primului atlas internațional de nori. Structura OMI a fost definită în cadrul unui șir de întruniri a Comitetului Permanent, prezidat de C. H. D. Buys Ballot (Olanda), în perioada dintre Congresul de la Viena și al Doilea Congres Meteorologic Internațional (Roma, Aprilie 1879).

După Congresul de la Roma a fost înființat Comitetul Internațional Meteorologic, prezidat de Heinrich Wild (Rusia/Elveția), care era responsabil de revizuirea periodică a progreselor OMI și îndeplinirea acțiunilor necesare. Astfel a fost creat predecesorul Consiliului Executiv al OMM. Ba chiar mai mult, în pofida faptului că ambele Congrese au fost organizate la nivel interguvernamental, Comitetul Internațional Meteorologic a convenit că OMI va fi mult mai eficientă, dacă va funcționa în calitate de organizație nonguvernamentală. Din aceste considerente, nici un Congres Meteorologic Internațional nu a mai fost convenit de OMI, în schimb a fost stabilit sistemul nonguvernamental de Conferințe a Directorilor a Serviciilor Meteorologice.

Pe lîngă obligațiile sale de bază, OMI la fel a contribuit enorm la cercetările științifice, în special prin organizarea pentru prima oară a Anului Polar Internațional, în anii 1882-1883 și 1932-1933, implicînd capacități care au întrecut capacitățile oricărei națiuni în parte.

De fapt, nu cu mult timp înainte de ultima Conferință OMI din Paris, din 15 - 17 martie 1951, OMI și OMM au coexistat pentru o perioadă foarte scurtă de timp, și la închiderea Conferinței,  Sir  Nelson Johnson (Marea Britanie), Președintele OMI, formal a declarat că OMI a încetat să mai existe iar OMM i-a preluat locul și funcțiile. Cu 2 zile mai tîrziu, pe 19 martie 1951, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 531(VI) și OMM a devenit Agenția Specializată din cadrul Sistemului Organizației Națiunilor Unite.

OMM a avut de cîștigat pentru că a fost înființată pe baza solidă a OMI, care s-a bazat pe Convenția, care prin amendamente minore, a reușit să ofere forță și flexibilitate necesară OMM pentru ași asuma inițiativele cuvenite și pentru a face față sfidărilor timp de șase decenii. De la început, OMM a fost recunoscută drept paradigma succesului cooperării internaționale chiar și în condițiile Războiului Rece, din momentul în care meteorologia nu recunoaște frontiere naționale și politice, cooperarea internațională în acest domeniu a înflorit. Rețelele de Observare au fost extinse pe întregul glob, iar măsurările au fost extinse pentru a include toți parametrii de mediu tradiționali și unii netradiționali.  

Cu toate acestea, OMM întotdeauna a fost la curent cu sfidările timpului și Documentul Tehnic 1986 OMM Nr. 99 - Consecințe Climatice Posibile a unui Război Nuclear de Proporții - va rămîne pentru generațiile viitoare drept referință istorică.  În 1976, cînd scenariul iernii nucleare a pierdut din actualitate, OMM a publicat declarația cu privire la acumularea dioxidului de carbon în atmosferă și impactul potențial asupra climei Pămîntului, ceea ce a contribuit la atragerea atenției comunității internaționale la problema încălzirii globale și schimbărilor climatice, care sunt văzute astăzi drept principala amenințare dezvoltării durabile și existenței umane, la care Ban Ki - moon, Secretarul General a ONU, s-a referit drept "Sfidarea definitorie a erei noastră".

După Prima Conferință Mondială pentru Climă, organizată în 1979, pentru abordarea problemei schimbărilor climatice și impactul potențial, OMM și Consiliul Internațional pentru Știință (în continuare ICSU)  au pus bazele Programului Interguvernamental de Cercetări Climatice (în continuare WCRP), mai tîrziu la această inițiativă a aderat și Comisia Interguvernamentală pentru Oceanografie (în continuare IOC) a UNESCO. WCRP este vital pentru știință, în special în oferirea bazei științifice evaluărilor efectuate de Comitetul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (în continuare IPCC), care a fost finanțat de OMM și Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (în continuare UNEP) în 1988 și care la sfîrșitul anului 2007 a primit prestigiosul Premiu Nobel pentru Pace.

Mai mult decît atît, în cadrul următoarei Conferințe Mondiale pentru Climă ( Geneva, noiembrie 1990), OMM și-a reunit forțele cu ICSU, UNEP, și IOC pentru a stabili Sistemul Global de Observații asupra Climei ( în continuare GCOS ). În plus la aceasta, a II- a Conferință Mondială Climatică a lansat procesul înființării Convenției - cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (în continuare UNFCCC).

În 1975 OMM a avut de înfruntat o altă sfidare majoră. Atunci a fost convenit grupul de experți pentru a face public declarația OMM cu privire la pericolul subțierii stratului protectiv de ozon. Problema stratului de ozon a demonstrat importanța măsurărilor pe termen lung, fără care distrugerea stratului de ozon ar continua neobservată pînă în momentul în care s-ar fi produs daune vizibile. Protocolul de la Montreal care a urmat Convenția de la Viena, promovat sub egida UNEP, este un exemplu formidabil a cooperării între oamenii de știință și factorii de decizie politică.

După o retrospectivă a celor șase decenii, putem afirma că noi evoluții au deschis posibilități științifice și tehnice noi pentru Organizație; de exemplu: lansarea sateliților artificiali și dezvoltarea fără precedent posibilităților în termeni de observații, ceea ce a coincis cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale și telecomunicațiilor. Acești factori individuali au acoperit schimbul de date internațional și au contribuit la implementarea Programului Global de Veghe a Timpului (în continuare WWW), care a devenit baza programelor care au fost implementate mai tîrziu.

Cercetările efectuate de OMM au cunoscut succese majore. După ce și-a asumat responsabilitățile OMI, OMM în colaborare cu ICSU au lansat Anul Geofizic 1957 - 1958 și, mai recent, Anul Polar 2007 - 2008, care au produs rezultate științifice excepționale. În 1967 OMM și ICSU au organizat  Programul Global de Cercetări a Atmosferei ( în continuare GARP) și experimentele sale renumite, printre care se numără Experimentul Atlantic Tropical GARP, Experimentul Muson și Primul Experiment Global GARP din 1978 - 1979.

Cu timpul, tehnicile de prognozare a vremii s-au îmbunătățit: în anii 50 a secolului trecut noi puteam doar să visăm la prognoze pentru 24 - 36 de ore, astăzi, însă, putem prognoza timpul pe 7 zile și, de asemenea, putem efectua prognoze a vremii pe o durată și mai lungă, de la un anotimp la un an înainte. Acest succes se datorează rolului de coordonator a OMM în cooperarea internațională a în domeniul observațiilor, cercetări, analizelor și modelării matematice. Acest lucru nu ar fi posibil fără schimbul liber de informații, produse și servicii meteorologice, un concept structurat foarte implicit în spiritul Convenției OMM, care din start nu a fost inclus formal.

Cu toate acestea, în 1990 dezvoltarea structurii livrării serviciilor internaționale de la forma sa din anii 1950 a devenit o problemă majoră care a fost soluționată prin Rezoluția Congresului OMM 40 (Cg-XII) și 25 (Cg-XIII). Hazardurile naturale prezintă un pericol serios securității umane, și de aceea OMM a acordat o atenție deosebită dezvoltării sistemului de preîntîmpinare timpurii a dezastrelor și măsurilor efective de prevenire, care au contribuit semnificativ la reducerea semnificativă a pierderii vieților omenești. Un obiectiv determinat de misiunea fundamentală a OMM este asigurarea accesului la aceste beneficii tuturor Membrilor săi, OMM a oferit atenție considerabilă nevoilor Serviciilor Hidrometeorologice Naționale, în special Serviciilor din statele în curs de dezvoltare, pentru a garanta accesul la produse avansate și capacități care urmează a fi utilizate conform cerințelor naționale și angajamentelor sale internaționale.

Timp de 60 de ani, harta lumii s-a schimbat substanțial, și astăzi OMM cuprinde 189 de țări și teritorii, ultimul membru, care a aderat la OMM pe 4 decembrie 2009, este Republica Democratică Timorul de Est. Cu toate acestea, noi Membri nu posedă experiență și resurse pentru a înființa un serviciu meteorologic de sine stătător care ar putea susține dezvoltarea durabilă a propriului stat, și de aceea cooperarea tehnică, educația și training-uri sunt domenii în care OMM a contribuit foarte mult la ameliorarea situației. 

Rezoluția de incorporare a hidrologiei în cadrul domeniului de activitate a OMM a fost elaborată între al II-lea(1955) și al III-lea(1959) Congres OMM. În cele din urmă a fost înființată Comisia pentru Meteorologie Hidrologică, care mai tîrziu a evoluat în CHy. Datorită acestor decizii importante, monitoringul calității apelor de suprafață și subterane au împuternicit OMM să emită avertizări cu privire la poluarea resurselor de apă, în special în condițiile creșterii populației și poluării apei, iar prin intermediul managementului integrat a resurselor de apă a OMM oferă o cale de optimizare a exploatării resurselor limitate de apă potabilă.

Doar în zilele noastre a devenit o tradiție să atragem atenția asupra celebrării pe o temă specială a Zilei Mondiale a Meteorologiei și la a șaisprezecea sesiune Consiliul Executiv OMM a decis ca tema anului 2010 va fi: "Organizația Meteorologică Mondială - 60 de ani de activitate pentru securitatea și bunăstarea dumneavoastră", această temă fiind actuală în contextul eforturilor comunităților din lumea întreagă în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, stabilite de ONU, în special în domeniul sănătății, asigurarea securității alimentare și resurselor de apă potabilă, eradicarea sărăciei, precum și îmbunătățirea condițiilor de trai și capacității de rezistență la dezastrele naturale, să asiste în reacționarea pro - activă la creșterea impactului variabilității și schimbărilor climatice.

Dea lungul anilor, alte cîteva programe și activități OMM au oferit exemple excepționale de beneficii socioeconomice care ar putea fi obținute în foarte multe sectoare prin cooperare în domeniul meteorologiei, în special în termeni de securitate și bunăstarea omenească. Exemple evidente sunt agricultura și securitatea alimentară, sănătatea publică, transporturile, turismul, construcțiile și energetica. Ar fi nerațional și chiar incorect să le menționăm pe toate în acest scurt mesaj, și de aceea ele au fost incluse în Broșura dedicată Zilei Meteorologice Mondiale 2010 "Organizația Meteorologică Mondială - 60 de ani de serviciu în asigurarea securității și bunăstării dumneavoastră".

Noua broșură reprezintă eforturile OMM de a păstra istoria sa pentru generațiile viitoare. De fapt, sunt convins că această temă a Zilei Meteorologice Mondiale 2010: "Organizația Meteorologică Mondială - 60 de ani de serviciu în asigurarea securității și bunăstării dumneavoastră" va contribui la îmbunătățirea relațiilor dintre Membrii OMM și partenerii noștri, pentru ce vă doresc tuturor numai sincere urări de bine.

Cadrul Global pentru Serviciile Meteorologice va fi decisiv în oferirea suportului societăților în adaptarea la schimbările climatice. Prin îmbunătățirea observațiilor, cercetărilor și a informației, precum și a noilor mecanisme de interacțiune dintre utilizatorii finali și instituțiile care prestează astfel de servicii, acest Cadru va asigura tuturor sectoarelor societății accesul la produse și servicii cuvenite, care le vor oferi posibilitatea planificării acțiunilor de adaptare la schimbările climatice.

Sunt convins că prin această inițiativă și altele care vor urma, OMM va avea un rol și mai important în deservirea societății în deceniile următoare. Pentru aceste capabilități noi suntem datori generațiilor succesoare de meteorologi și hidrologi din toate țările. Cu ocazia Zilei Mondiale a Meteorologiei 2010 noi aducem un omagiu tuturor celor care au contribuit la îndeplinirea acestui vis.