CARACTERIZAREA CLIMATICĂ ŞI AGROCLIMATICĂ A PRIMĂVERII

 PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

                Calendaristic primăvara începe la 1 martie, însă din punct de vedere meteorologic începutul primăverii convenţional se consideră trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 0ºС în direcţia creşterii ei. Această trecere în sudul republicii are loc în medie la sfîrşitul lunii februarie, în restul teritoriului – în prima decadă a lunii martie.

                În unii ani, în dependenţă de particularităţile proceselor sinoptice, data începutului primăverii se poate abate esenţial de la cea medie. Cea mai timpurie primăvară pe parcursul întregii perioade de observaţii s-a semnalat în o mare parte a teritoriului republicii la 10 ianuarie (1989), iar cea mai tîrzie la 26 martie (1963).

                La sfîrşitul lunii martie – începutul lunii aprilie predominant are loc trecerea temperaturii medii zilnice a aerului prin 5ºС, în intervalul 16-23 aprilie – prin 10ºС (începutul creşterii şi dezvoltării active a principalelor culturi agricole), iar între 7 şi 19 mai se înregistrează în medie trecerea prin 15ºC (începutul verii meteorologice).

                Trecerea circulaţiei atmosferei de la condiţiile de iarnă la cele de vară determină o variabilitate mare a vremii primăvara: schimbarea bruscă a perioadelor calde cu cele reci, ploioase cu cele uscate.

                Temperatura medie a aerului în anotimpul de primăvară oscilează pe teritoriul republicii între 8ºC şi 10ºC căldură. Cea mai rece a fost primăvara anului 1987, cînd temperatura medie a aerului a constituit 5-6ºC căldură, fiind cu 3-4ºC mai joasă faţă de normă. Cele mai calde au fost primăverile anilor 1983 şi 2007. Temperatura medie a aerului în sezoanele menţionate a constituit 11-13ºC, depăşind media multianuală cu 2-3ºC.

                Pentru toată perioada de observaţii cea mai joasă temperatură a aerului primăvara s-a semnalat în 4 martie a.1955 – 26ºC frig (Bravicea), iar cea mai înaltă a constituit 37ºC căldură (Cahul, 17 mai a.1969 şi Ştefan Vodă, 20 mai a.1996).

                Primăvara deseori au loc îngheţuri. În aer ele se menţin pe teritoriul republicii în medie pînă la 6-21 aprilie, la suprafaţa solului – pînă la 22-30 aprilie. Însă, în unii ani îngheţurile se semnalează şi în luna mai. Cea mai tardivă dată a încetării lor în aer, în raioanele de nord şi centrale este 21-24 mai (a.1980), în raioanele de sud - 1-10 mai (a.1990). La suprafaţa solului îngheţurile sînt posibile pînă la 1 iunie (a.1955). Stratul de zăpada se topeşte complet în teritoriu, de obicei, în intervalul 15-27 martie , dar cea mai tîrzie dată a topirii lui a fost în intervalul 20-27 aprilie (a.1997). Zăpada, ca fenomen, poate fi semnalată în teritoriul republicii pînă la 27 aprilie-20 mai (a.1952).

                Primăvara, spre deosebire de iarnă, mai frecvent cad precipitaţii torenţiale, uneori însoţite de descărcări electrice. Pe parcursul primăverii cad în medie 105-150 mm, sau circa 24% din suma precipitaţiilor anuale. Cea mai aridă a fost primăvara anului 2003, cînd pe parcursul sezonului respectiv pretutindeni a căzut mai puţin de jumătate din norma precipitaţiilor ­ 30-60 mm. În primăvara anului 1991 invers, suma precipitaţiilor căzute (200-280 mm) pe o mare parte a teritoriului republicii a depăşit norma de două ori. Maximul zilnic de precipitaţii pe sezon a constituit în teritoriu 30-100 mm.

                Pentru sezonul de primăvară sînt specifice aşa fenomene ca ceţurile (în medie 6 zile) şi orajele (în medie 8 zile). Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă îngheţurile şi vînturile puternice (în medie o dată în 3 ani), de asemenea, ploile torenţiale puternice şi grindina (în medie o dată în 3-5 ani).

                Începutul lucrărilor de primăvară depinde de termenii de topire a stratului de zăpadă şi dezgheţul solului. Dezgheţul solului pînă la adîncimea de 30 cm, de obicei, se semnalează în intervalul 10-17 martie, dezgheţul total –11-20 martie. Zvîntarea solului pînă la consistenţă plastic moale se constată, ca regulă, în perioada 18-28 martie, fiind un indice al termenilor optimali pentru începutul prelucrării solului în perioada premărgătoare semănatului.

                Reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă pe teritoriul republicii are loc în medie în intervalul 16-25 martie. În primăverile foarte timpurii vegetaţia poate fi reluată la sfîrşitul lunii februarie, în primăverile tîrzii – la mijlocul lunii aprilie. Rezervele de umezeală productivă în stratul de sol de un metru  la începutul reluării vegetaţiei culturilor de toamnă pe o mare parte a teritoriului republicii, ca regulă,  sînt bune (140-160 mm), în raioanele extreme de sud – satisfăcătoare (125-135 mm). Asemenea rezerve de umezeală asigură creşterea energică a culturilor de toamnă. În unele primăveri, deosebit de aride, rezervele de umezeală productivă în stratul de sol de un metru sînt insuficiente şi constituie 60-70 mm.

                Condiţii favorabile pentru începutul semănatului culturilor timpurii de primăvară (orz şi ovăs) apar atunci, cînd temperatura medie zilnică a aerului (la data semănatului) constituie 5°C şi mai sus, solul are consistenţă plastic moale şi se încălzeşte pînă la 5-6°C. Asemenea condiţii pe teritoriul republicii aproape în fiecare an (75% ani) se crează la sfîrşitul lunii martie – începutul lunii aprilie. În această perioadă de timp rezervele medii multianuale de umezeală productivă în stratul arabil al solului, în sudul republicii, ca regulă, constituie 25-30 mm, în restul teritoriului – 35-40 mm. În primăverile timpurii semănatul culturilor cerealiere de primăvară începe la sfîrşitul lunii februarie – începutul lunii martie, în cele tîrzii – în decada a doua a lunii aprilie.

                Plantaţiile multianuale pe teritoriul republicii, de obicei, reiau vegetaţia în perioada 23 martie – 4 aprilie (odată cu trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 5°C). Începînd cu a doua jumătate a lunii martie la culturile pomicole, de obicei, are loc umflarea mugurilor florali, la viţa de vie către sfîrşitul lui martie – circulaţia sevei. În primăverile timpurii începutul desfacerii mugurilor florali şi înflorirea caisului are loc în intervalul 15-28 martie.

Termenii obişnuiţi de înflorire a caisului sînt încadraţi în intervalul 15-23 aprilie. Umflarea mugurilor florali la prun, măr, păr se semnalează în prima decadă a lunii aprilie. Umflarea mugurilor la viţa de vie are loc în medie în intervalul 15-22 aprilie, cînd temperatura medie zilnică stabilă a aerului trece prin 10°C căldură.

                Termenii semănatului  sfeclei de zahăr sînt determinaţi de încălzirea solului pînă la 7-8°C căldură şi dispariţia îngheţurilor, care vătămează plantele răsărite. În cele mai calde primăveri semănatul sfeclei de zahăr se efectuează, de obicei, la sfărşitul lunii martie – începutul lui aprilie, iar în cele mai tîrzii primăveri - la sfîrşitul lunii aprilie – începutul lunii mai. În perioada semănatului sfeclei de zahăr, în jumătatea de nord a republicii, rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului constituie, ca regulă , 30-40 mm.

                Cei mai potriviţi termeni pentru semănatul florii-soarelui după datele multianuale sînt 7-18 aprilie (solul la adîncimea de încorporare a seminţelor se încălzeşte pînă la 10°C căldură). Rezervele de umezeală productivă pentru această perioadă în stratul arabil al solului pretutindeni sînt nu mai mici de 20 mm.

                Cei mai favorabili termeni pentru semănatul porumbului pe o mare parte a teritoriului republicii se semnalează în decada a treia a lunii aprilie. Rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului în această perioadă, ca regulă, sînt bune şi constituie 25-40 mm.

În ultima pentadă a lunii aprilie – începutul lunii mai are loc răsărirea plantelor de  floarea-soarelui, răsărirea în masă a sfeclei de zahăr, la grîul de toamnă se semnalează faza de alungire a paiului, începe înflorirea mărului şi părului.

                Luna mai pe teritoriul republicii se caracterizează prin începutul creşterii şi dezvoltării active a culturilor iubitoare de căldură. În prima decadă a lunii mai  pretutindeni începe faza înfrăţirii orzului de primăvară, la porumb răsărirea în masă a plantelor se semnalează în intervalul 13-17 mai, la cartof  - în 12-22 mai. Înflorirea liliacului obişnuit se semnalează în intervalul 5-9 mai, a acaciei albe în jurul datei de 30 mai.

                Conform datelor medii multianuale răsadul culturilor legumicole se plantează în sol deschis în prima jumătate a lunii mai.

                Înspicarea   în   masă   a   grîului  de toamnă  se  observă  în  medie  în  intervalul  24 mai-2 iunie. Rezervele de umiditate productivă în stratul de sol de un metru pe terenurile cu grîu de toamnă în faza înspicării constituie, în fond, 85-115 mm, în unele raioane din sud şi centrale – 65-75 mm.

                Dintre fenomenele climatice de risc pentru culturile agricole în luna mai pot fi numite secetele şi suhoveiurile. Condiţiile nefavorabile ale primăverii se răsfrîng negativ, mai cu seamă, asupra roadei culturilor de toamnă,  reduc parţial roada culturilor prăşitoare şi pomicole. În luna mai suhoveiurile cu diferită intensitate pe teritoriul Republicii Moldova se semnalează în medie pe parcursul a 3-7 zile. Seceta de primăvară se observă în lunile aprilie – mai. Frecvenţa ei constituie 15% ani.

                Primăvara cel mai mare pericol pentru culturile agricole îl prezintă îngheţurile intensive din luna mai, care se semnalează în medie o dată în 10 ani. Ele provoacă vătămarea şi peirea butonilor florali, florilor şi rodului la culturile pomicole, mugurilor desfăcuţi şi infloriscenţelor la viţa de vie şi nuc, plantelor răsărite de  porumb, fasole, cartof, mazăre, tutun, răsadului de legume şi plantelor răsărite ale altor culturi iubitoare de căldură.

Şeful CMşiPC                T. Bugaeva

  Şeful CAP                     T. Mironova