Caracterizarea climatică şi agroclimatică a lunii ianuarie

pe teritoriul Republicii Moldova

Luna ianuarie în Republica Moldova este cea mai rece lună a anului. Temperatura medie lunară a aerului pe teritoriu variază între -2,5ºC în sudul republicii şi  -4,5ºC în nordul ei. Cea mai rece luna ianuarie pentru toată perioada de măsurători instrumentale în o mare parte a teritoriului republicii a fost în anul 1963, cînd temperatura medie lunară a aerului a oscilat între -10,5ºC (Cahul) și -15,3ºC (Soroca). Cea mai caldă luna ianuarie a fost în anul 2007, cînd temperatura medie lunară a aerului a constituit în teritotiu  între +2,5ºC (Briceni) și +4,2ºC (Bravicea).

Valorile medii  zilnice  ale  temperaturii aerului  pe parcursul luni oscilează  în teritoriu între -20..-29ºC (a. 1963) şi +8..+11ºC (a.1948). Minimul absolut a temperaturii aerului pentru întreaga perioadă de observaţii a constituit -35,5ºC (Brătuşeni, raionul Edineţ, 20.01.a.1963), iar maximul absolut a atins +16,0ºC (Dubăsari, Bravicea, 21.01.a.2007).

Suma precipitaţiilor căzute în luna ianuarie pe teritoriul republicii constituie 22-41 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii – de la 10 pînă la 15. Cea mai mare cantitate de precipitaţii în luna ianuarie pentru întreaga perioadă de măsurători instrumentale a atins în teritoriu 216 mm (Cărpineni, a.1966), iar cea zilnică – 55 mm (Cahul, a.1966). Precipitaţiile cad preponderent în fază mixtă (circa 35% din normă) şi sub formă de zăpadă (circa 40% din normă). Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în teritoriu variază între 2 și 10 cm. Grosimea maximă a stratului de zăpadă pe platformele meteorologice în unele zile a atins 63 cm (6.I.1966, Cahul). Învelişul de zăpadă stabil în raioanele din nordul şi nord-estul republicii se formează în medie în prima decadă a lunii ianuarie (păstrîndu-se nu mai puţin de 30 zile).

În luna ianuarie sînt posibile ceţuri (pe teritoriu în medie 3-10 zile), depuneri de chiciură şi polei (4-9 zile), gheţuş (7-19 zile) şi viscole (1-3 zile).

Din fenomenele meteorologice stihinice cel mai frecvent se semnalează ninsori abundente, care sînt posibile în medie o dată în 3 ani. Semnificativ mai rar se semnalează viscole puternice, depuneri intense de chiciură şi polei (în medie o dată în 8-10 ani) şi vînturi puternice (în medie o dată în 6 ani). Scăderea temperaturii aerului de pînă la -25ºС și mai scăzută se pot semnala în medie o dată în 7-15 ani în jumătatea de nord a republicii și în 30-50 ani – de sud.

În luna ianuarie culturile de toamnă în fond se află în stare de repaus vegetaţiv. În anii cu iarnă blîndă pentru culturile ce iernează sînt periculoase moinele. Moinele pe teritoriul republicii sînt fenomene frecvente. Cele mai periculoase sînt moinele la tempetaturi medii zilnice de +5°C şi mai ridicate. În timpul acestor moine are loc reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă şi a celor pomicole, fiind posibilă  vătămarea ulterioară a lor în cazul scăderii bruşte a temperaturii. Numărul de zile cu dezgheţuri în luna ianuarie constituie în medie 14-19 zile.

În perioada de iarnă cele mai nefavorabile condiţii pentru iernarea culturilor de toamnă se crează la temperatura minimă a aerului de -25°C şi mai joasă în prezenţa învelişului de zăpadă a cărui grosime nu depăseşte 5 cm. În astfel de condiţii temperatura minimă la adîncimea nodului de înfrăţire coboară sub -15°C. Astfel de temperaturi pot provoca vătămarea şi chiar peirea nodului de înfrăţire, deci şi a plantei în general. Astfel de îmbinări a temperaturii aerului şi a învelişului de zăpadă pe cea mai mare parte a teritoriului republicii se observă în mai puţin de 5% ani şi se semnalează cel mai frecvent în luna ianuarie.

Conform datelor observaţiilor multianuale, iernarea culturilor de toamnă cu pierderi de plante de pînă la 10-30% are loc pe cea mai mare parte a teritoriului republicii în 5-15% ani. În medie o dată în 20 ani pierderile de plante pot atinge 50%.

Coroanele pomilor fructiferi şi mugurii lor florari pot suporta geruri de pînă la -25..-30°C. În condiţiile Republicii Moldova vătămarea culturilor pomicole mai frecvent se observă după moinele îndelungate de iarnă, care reduc esenţial rezistenţa pomilor la ger.

În perioada repausului vegetativ viţa de vie suportă, în fond, temperaturi de pînă la -12°C, iar unele soiuri rezistă pînă la -15..-20°C. În medie peirea ochiurilor viţei de vie nu depăşeşte 10-20%.

Şef CMCM       T. Bugaeva

 Şef CMA         T. Mironova