Valorile  medii  zilnice ale temperaturii aerului pe parcursul luni oscilează  în teritoriu între    -21– -23ºC (a. 1937) şi +10 – +13ºC (a. 1990). Temperatura minimă absolută a aerului în luna februarie a constituit -32,1ºC (Bălţi, 20 februarie a. 1954), iar maxima absolută a atins +23,3ºC (Tiraspol,  26 februarie a. 1990 ).

     Suma  precipitaţiilor căzute  în  luna  februarie  pe  teritoriul  republicii constituie  în medie 23- 50 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii oscilează între 10 şi 14. Cea mai mare cantitate de precipitaţii în luna februarie pentru întreaga perioadă de observaţii a atins în teritoriu valoarea de    139 mm (Vulcăneşti, a.1969), iar cea zilnică – 70 mm (Goieni, a. 1999). Precipitaţiile cad preponderent sub formă de zăpadă. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă variază pe teritoriul republicii între 3 şi 11 cm, cea mai mare grosime în unele zile pe platformele meteorologice a atins 73 cm (Leova, a.2004).

     În  luna  februarie  sunt  posibile  ceţuri (în medie pe teritoriu 2-7 zile), depuneri de chiciură şi polei (2-6 zile), gheţuş (circă 10 zile) şi viscole (1-2 zile).

     Din fenomenele meteorologice stihinice cel mai frecvent se semnalează ninsorile abundente, ele fiind posibile în medie o dată în 5 ani. Depunerile puternice de polei şi chiciură sunt posibile în medie o dată în 7 ani, iar vînturile şi viscolele puternice – în medie o dată în 10 ani.

În luna februarie culturile de toamnă şi  plantaţiile multianuale în fond se află în stare de repaus vegetativ.

     În luna februarie temperatura medie minimală a solului la adîncimea nodului de înfrăţire constituie 2,0-6,5°C frig. Temperatura minimă a solului în luna februarie la adîncimea nodului  de  nfrăţire,  în  limitele  de 15-18°C frig şi mai joasă, se observă rar, în medie o dată în 10-20 ani, iar temperatura solului de 12ºС frig şi mai joasă se semnalează în medie o dată în 5 ani.

      Numărul de zile cu moine (dezgheţuri) în luna februarie constituie în medie 15-19 zile.

     Vătămarea culturilor pomicole se observă mai frecvent iarna după moinele de lungă durată, care reduc semnificativ rezistenţa pomilor la ger. Pentru culturile pomicole sunt periculoase îndeosebi moinele îndelungate din a doua jumătate a iernii, aşa cum culturile pomicole în această perioadă deseori iesă din starea de repaus profund şi reiau vegetaţia. Conform datelor multianuale, la scăderea bruscă a temperaturii aerului pînă la 10-15°C frig după moinele îndelungate, este foarte mare probabilitatea vătămarii şi chiar pieirea  mugurilor de rod a culturilor pomicole.

     Solul slab îngheţat iarna se îmbibă abundent cu umezeală - anume în acest timp se formează rezervele principale de umezeală în sol.

     În primăverile foarte timpurii reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă poate avea loc la sfîrşitul lunii februarie (18-23 februarie). În astfel de primăveri la sfîrşitul lunii februarie (22-27 februarie) poate fi semnalată umflarea mugurilor la culturile pomicole.