 |
|
|
ONU Agenţii Specializate OMM UNCCD Privire generală
Comunitatea internaţională a recunoscut că deşertificarea este o problemă majoră de ordin economic, social şi de mediu care preocupă multe state din toate regiunile lumii. În anul 1977, Conferinţa ONU privind Deşertificarea a adoptat un Plan de Acţiuni pentru Combaterea Deşertificării (PACD). Cu părere de rău, în pofida tuturor eforturilor, în 1991 Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a ajuns la concluzia că problema degradării în zonele aride, semiaride şi uscate s-a intensificat, deşi existau „exemple locale pozitive”. Ca urmare, din 1992, problema abordării deşertificării a rămas să fie o preocupare majoră pentru Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea de la Rio de Janeiro. Conferinţa a sprijinit un nou concept asupra problemei accentuând promovarea unei dezvoltări durabile la nivel de comunitate. S-a făcut apel către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru a stabili un Comitet Interguvernamental de Negocieri (CIN/INCD) care să pregătească, până în iunie 1994 o Convenţie pentru Combaterea Deşertificării în acele ţări care sunt afectate serios de secete şi / sau deşertificare, în special Africa. În decembrie 1992, Adunarea Generală a convenit asupra rezoluţiei 47/188. Cu eforturi enorme, Comitetul a continuat negocierile în decursul a 5 sesiuni. Convenţia a fost adoptată la Paris la 17 iunie 1994 şi a fost gata pentru semnare la 14 -15 octombrie 1994. Peste 100 ţări au semnat Convenţia, care a intrat în vigoare în 90 de zile după ce a fost ratificată de 50 de state.
|
|
