Caracterizarea climatică şi
agroclimatică a iernii
pe teritoriul Republicii
Moldova
Începutul sezonului de iarnă în
Republica Moldova se consideră trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice
a aerului prin 0ºC în direcţia scăderii ei, cea ce se semnalează în medie în
intervalul 28 noiembrie (Briceni) şi 13 decembrie (Cahul). Însă, în dependenţă de particularităţile proceselor
sinoptice, data înstaurării iernii în unii ani se poate abate esenţial de
la data medie. Dar sînt ani,
în medie o dată în 10 ani pentru raioanele de nord şi o dată în 4 ani pentru
restul teritoriului, cînd în genere nu se semnalaează trecerea stabilă a
temperaturii aerului prin 0ºC în direcţia scăderii ei. Cea mai timpurie
iarnă pentrutoată perioadă de observaţii instrumentale în cea mai mare
parte a teritoriului republicii s-a instaurat la 9 noiembrie a.1988.
Durata medie a sezonului de iarnă nu este mare şi oscilează în teritoriu de la 80 de zile în
sudul republicii pînă la 100 de zile la nordul ei.
Temperatura
medie a aerului pe
parcursul iernii în teritoriu constituieîntre -1,2ºC și
-3,3ºC.
Cea mai rece lună a iernii este ianuarie, temperatura medie lunară a ei constituieîn
teritoriu -3.. -5ºC. Cea mai rece a fost iarna anilor 1953-1954,
cînd temperatura medie a aerului a fost de -8..-9ºC, fiind cu 6-7ºC sub
valorile normei.Ñea mai caldăa fost iarna anilor 2006-2007, cînd temperatura medie a
aerului a constituit +1..+3ºC şi a depăşit norma cu 4-5ºC. Pe
parcursul întregii perioade de observaţii instrumentale cea mai joasă
temperatură a aerului în sezonul de iarnă s-a semnalat pe 20 ianuarie
1963 – -35,5ºC (s. Brătuşeni, r-nul Edineţ), iar cea mai ridicată –
+23,3ºC (Tiraspol) pe 26 februarie 1990. Instabilitatea
temperaturii aerului în sezonul de iarnă este una din
cele mai specifice trăsături ale climei Moldovei.
Pe parcursul sezonului de
iarnă pe teritoriul cad în medie 85-110 mm precipitaţii, sau
16-20% din suma medie anuală. Precipitaţiile cad preponderent în fază
mixtă – sub formă de ploaie şi zăpadă, maxima lor zilnică a atins
50-70 mm.
Pe teritoriul Republicii
Moldova stratul de zăpadă (cînd este acoperit de zăpadă mai mult de
jumătate din împrejurimile vizibile) se stabileşte pretutindeni către
sfîrşitul primei decade a lunii decembrie. Însă, în unii ani stratul de
zăpadă se poate forma doar în a doua jumătate a lunii ianuarie (aa.1959,
1960).
Stratul de zăpadă stabil
(care se menţine nu mai puţin de o lună) se formează în peste 50 % din
ierni doar în raioanele de nord şi nord-est, iar în restul
teritoriului republicii el se semnalează rar (în 15-50% ani). Cea
mai îndelungată perioadă de menţinere a stratului de zăpadă a fost în
iarna anilor 1995-96. Stratul de zăpadă s-a menţinut pe parcursul
întregului sezon de iarnă.
În legătură cu moinele
destul de frecvente grosimea stratului de zăpadă pe teritoriul
republicii este nu prea mare. Grosimea medie din valorile maxime decadice
a stratului de zăpadă pe parcursul iernii în sectoarele deschise
constituie 10-20 cm, în cele protejate de vînt – 10-15 cm.
Ñea mai mare grosimea decadică a stratului de zăpadă
în teritoriu a atins 89 cm (Briceni, decada a doua a lunii martie
a.1973).
Iarna, solul de obicei în
repetate rînduri îngheaţă şi se dezgheaţă, îngheţul stabil se semnalează
doar în cele mai reci ierni. Adîncimea de îngheţ a solului nu depăşeşte 1
m.
Pentru sezonul de iarnă sunt
specifice astfel de fenomene atmosferice ca ceţurile (în medie pe terituriu
18-25 zile), viscolele (în medie 4-9 zile), depunerile de polei şi chiciură
(în medie 10-18 zile) şi gheţuşul (în medie 30-50 zile).
Dintre
fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă
ninsorile puternice, (în medie o dată în 2 ani),
viscolele ( în medie o dată în 5 ani), depunerile de
polei şi chiciura (în medie o dată în 3 ani), precum
și scăderea temperaturii
aerului de pînă la-25ºÑ și
mai scăzută (în medie o dată în 5-10 ani în
raioanele de nord și
în 20-60 ani – în raioanele sudice).
Pe teritoriul Republicii
Moldova în general sunt condiţii satisfăcătoare pentru iernarea culturilor
de toamnă, culturilor pomicole şi viţa de vie.
În anii cu iarnă blîndă
pentru culturile ce iernează sînt periculoase moinele. Moinele pe
teritoriul republicii sînt fenomene relativ frecvente. Cele mai periculoase
sînt moinele cu tempetaturi medii zilnice de +5°C şi mai mult. În timpul
acestor moine are loc reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă şi a celor
pomicole şi este posibilă vătămarea ulterioară a lor din cauza scăderii
bruşte a temperaturii. Asemenea moine se observă aproape în fiecare an. În
raioanele de nord ale republicii numărul zilelor cu
moinenu este
mare: în 50-70% ani – mai puţin de 5 zile pe iarnă şi numai în 10 % ani –
mai mult de 11-20 zile. În restul teritoriului
Republicii Moldova numărul
zilelor cu moine se măreşte pînă la 5-10 (în 35-50% ani). Numărul zilelor cu moine mai mare
de 11-20 are loc în 25-30% ani.
Vătămarea culturilor
pomicole cel mai des se observă în urma moinelor îndelungate de iarnă,
care reduc semnificativ rezistenţa pomilor la ger. Deosebit de periculoase
sînt moinele în a doua jumătate a iernii, deoarece pomii în timpul acesta
adesea iesă din starea de repaus profund, îşi reiau vegetaţia, şi ulterior
mugurii pot fi vătămaţi la temperaturi de -10..-15°C.
În
perioada de iarnă culturile de toamnă în fond se află în stare
de repaus. Cele mai nefavorabile condiţii pentru iernarea
culturilor de toamnă se crează la temperatura
minimă a aerului de -25°C şi mai scăzute şi a învelişului de zăpadă a cărui
grosime nu depăşeşte 5cm. La astfel de îmbinări a temperaturii minime a
aerului şi grosimii învelişului de zăpadă, temperatura minimă la adîncimea nodului de înfrăţire
coboară sub -15°C, ceea ce poate provoca vătămarea şi chiar peirea nodului
de înfrăţire, adică şi a plantei în întregime.
Astfel de îmbinări a temperaturii aerului şi grosimii învelişului de zăpadă
pe cea mai mare parte a teritoriului republicii se observă în mai puţini de
5% ani.
Iernarea semănăturilor de
toamnă în mare măsură depinde de condiţiile vremii din perioada toamnă-iarnă,
de rezistenţa semănăturilor faţă de temperaturile joase şi alte condiţii
nefavorabile. Plantele bine înfrăţite şi înrădăcinate din toamnă, care au
trecut o călire bună, sînt capabile să suporte la scăderea temperaturii
solului la adîncimea nodului de înfrăţire pînă la -16..-18ºC.
Iernarea culturilor pomicole
în majoritatea anilor decurge normal.
Coroanele pomilor fructiferi şi mugurii lor florari dorminzipot suporta geruri de pînă la -25..-30°C. Sistemul radicular
al principalelor culturi pomicole rezistă în zona aflării majorităţii
masei de rădăcini la temperaturi ale solului de pînă la -8..-12ºC
(vişinul pînă la -15ºC). Asemenea temperaturi joase ale solului în republică
practic nu se înregistrează.
Din iarnă viţa de vie de obicei
iese în stare bună. În
perioada repausului de iarnă viţa de vie suportă în general temperaturi
de pînă la -12°C, iar unele soiuri chiar pînă la -15..-20°C. În medie peirea
ochiurilor la viţa de vie nu depăşeşte 10-20%.