ORGANIZATIA  METEOROLOGICA  MONDIALA

 ZIUA  MONDIALA A METEOROLOGIEI – 2007

METEOROLOGIA POLARA: INTELEGEREA IMPACTULUI GLOBAL

In fiecare an, pe data de 23 martie, Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) si cei 187 de membri ai sai, impreuna cu comunitatea meteorologica internationala, sarbatoresc Ziua Mondiala a Meteorologiei. In  aceasta zi se aniverseaza intrarea in vigoare, la 23 martie 1950, a Conventiei OMM prin care a fost creata Organizatia Meteorologica Mondiala. Ulterior, in 1951, OMM a devenit o agentie specializata din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite.

In anul 2005, cu ocazia celei de-a 57-a sesiuni, Consiliul Executiv al OMM a hotarat ca tema anului 2007 sa fie “Meteorologia polara: intelegerea impactului global”, ca o recunoastere a importantei meteorologiei polare si ca o contributie la marcarea Anului Polar International 2007-2008, co-sponsorizat de catre OMM si de Consiliul International pentru Stiinta (ICSU). Pentru a face posibila activitatea cercetatorilor in ambele regiuni polare, atat in lunile de vara, cat si in cele de iarna, evenimentul se va derula din martie 2007 pana in martie 2009. Trasatura caracteristica a Anului Polar International este accelerarea semnificativa a cercetarii si a observatiilor interdisciplinare, coordonate la nivel international, axate pe regiunile polare ale Terrei si care sa  vizeze efectele globale si profunde induse de situatia climatica din aceste regiuni.

In ultimii ani, a crescut din nou interesul pentru clima si conditiile de mediu din regiunile polare, deoarece regiunile in cauza au avut, in mod traditional, un rol crucial in activitatile OMM si ale predecesoarei acesteia – Organizatia Meteorologica Internationala (OMI). In anul 1879, al doilea Congres de Meteorologie a aprobat conceptul de “Anul Polar International”, care a fost aniversat in 1882-1883. Al doilea An Polar International, s-a desfasurat in 1932-1933. Succesul primului si celui de-al doilea An Polar International a condus la definirea unui An Geofizic International, extins in asa fel incat sa cuprinda si latitudinile joase, fiind astfel mai mult decat un nou An Polar International. Astfel definit, Anul Geofizic International a durat de la 1 iulie 1957, pana la 31 decembrie 1958 si a avut consecinte profunde, prin implicarea a 80 000 de oameni de stiinta din 67 de tari.

Prin intermediul Serviciilor Meteorologice si Hidrologice Nationale (SMHN) si al altor institutii din tarile sale membre, OMM va contribui in mod substantial la celebrarea noului An Polar International in zonele de interes pentru meteorologia, oceanografia, glaciologia si hidrologia polara, in ceea ce priveste cercetarea stiintifica si observatiile. Programul spatial al OMM va contribui, de asemenea, la marcarea Anului Polar International. Rezultatele stiintifice si operationale obtinute in cursul Anului Polar International vor fi benefice pentru unele Programe ale OMM, prin generarea unor seturi cuprinzatoare de date si a acumularii de cunostinte stiintifice, care vor putea asigura dezvoltarea continua a sistemelor de monitorizare a mediului si prognoza, inclusiv de prognoza a  vremii severe. Mai mult, Organizatia Meteorologica Mondiala va contribui in mod semnificativ la evaluarea schimbarilor climatice si a impactului acestora, mai ales daca retelele de observatii care urmeaza sa fie infiintate sau imbunatatite in cursul Anului Polar International  pot fi mentinute multi ani in stare operationala.

In ceea ce priveste observatiile meteorologice in situ, regiunile polare sunt printre cele mai putin populate. De aceea, meteorologia polara se bazeaza in mare masura pe datele obtinute de la sateliti. Primele date satelitare obtinute din aceste regiuni au fost reprezentate mai ales de imagini in spectrul vizibil si in infrarosu. Mai recent, a devenit disponibila o gama mult mai larga de produse disponibile de la instrumente pe baza de microunde, ceea ce a permis, in special, determinarea profilelor de temperatura si umiditate, chiar si in situatii cu cer noros sau cu vant. De asemenea, se pot determina concentratia ghetii marine si cativa alti parametri. Absenta relativa a observatiilor in situ a fost compensata, partial, prin instalarea statiilor meteorologice automate si a balizelor, fixe sau aflate in deriva pe gheata existenta in zonele polare.

Desi, in general, regiunile polare se afla departe de zonele intens populate, este nevoie de prognoze meteorologice de incredere si in aceste regiuni. In vecinatatea zonei arctice, prognozele sunt necesare atat pentru protejarea comunitatilor indigene, si pentru sprijinirea operatiunilor maritime, cat si pentru explorarea si producerea zacamintelor de petrol si gaze. In Antarctica sunt necesare prognoze fiabile, pentru derularea complexelor operatiuni logistice aeriene si maritime ca suport pentru programe de cercetare stiintifica si dezvoltare a turismului. Activitatea de prognoza a vremii in ambele regiuni polare ridica probleme cu totul particulare, in comparatie cu zonele extra-polare, dar progresele semnificative facute in ultimii ani in domeniul sistemelor de observatie si al prognozei numerice a vremii au condus la imbunatatirea considerabila a acuratetii prognozei vremii, inclusiv a celor realizate pentru regiunile polare.

In ultimele decenii au fost detectate modificari semnificative in mediul polar, cum ar fi: restrangerea ghetii marine perene, topirea unor ghetari si a permafrostului si diminuarea ghetii de pe rauri si lacuri.  Aceste modificari, care sunt chiar mai evidente in zona arctica decat in cea antarctica, fac obiectul unor studii intense. Al treilea Raport de Evaluare al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbari Climatice (IPCC), co-sponsorizata de catre OMM, finalizat in anul 2001, indica o crestere a temperaturii medii globale a aerului la suprafata planetei de aproximativ 0,6ºC in cursul secolului al XX-lea. Acelasi Raport estimeaza o crestere a temperaturilor, mediate la nivel global, intre 1,4 si 5,8ºC in decursul perioadei 1990-2100. Comisia Interguvernamentala pentru Schimbari Climatice a estimat ca, pana in anul 2100, nivelul marilor si oceanelor ar creste cu 9 pana la 88 cm., ceea ce ar pune probleme serioase statelor insulare mici, in curs de dezvoltare si, in general, tuturor zonelor aflate aproape de nivelul marii. In prezent, IPCC pregateste cel de-al patrulea Raport de Evaluare, care va fi publicat in cursul anului 2007.

Diminuarea suprafetei acoperite cu gheata marina poate induce modificari majore in ecosistemele marine, afectand mamiferele din mediul marin si vastele populatii de plancton care hranesc nenumaratele pasari, foci si balene din acest spatiu. Permafrostul este, de asemenea, sensibil la incalzirea pe termen lung a atmosferei, astfel incat este posibil sa se produca un dezghet progresiv al solurilor inghetate din jurul Arcticii, simultan cu extinderea zonelor umede, ceea ce ar reprezenta un potential distructiv considerabil pentru cladiri si pentru infrastructura. Topirea ar avea implicatii si asupra ciclului carbonului, pentru ca ar permite emiterea de metan, care este unul dintre pricipalele gaze cu efect de sera, stocat in prezent in permafrost.

Ozonul este un gaz stratosferic deosebit de important, deoarece protejeaza biosfera prin absorbtia radiatiei solare ultraviolete. Primele masuratori ale ozonului atmosferic au fost facute deasupra Antarcticii, cu instrumente aflate la sol, in timpul Anului Geofizic International 1957-1958. Incepand cu mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, a fost detectat un mod diferit de evolutie a stratului de ozon la sfarsitul iernilor din emisfera sudica, fiind masurate valori din ce in ce mai mici, in ani consecutivi, pana la incalzirea stratosferei din cursul primaverii. In acest sens, descoperirea gaurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a reprezentat o consecinta importanta a  Anului Geofizic International. S-a putut determina ca gaura din stratul de ozon se extinde in mare masura din cauza emisiilor unora dintre cele mai utilizate gaze industriale. Totusi, ca urmare a masurilor de raspuns adoptate, situatia pare sa se stabilizeze. Daca prevederile Protocolului de la Montreal din 1987 privind substantele care distrug stratul de ozon sunt respectate, se estimeaza ca stratul de ozon de la latitudinile medii va reveni la valori normale pana la mijlocul secolului actual si ca, deasupra Antarcticii, refacerea va dura cu 15 ani mai mult.

Chiar daca importanta studiului meteorologiei polare pentru zonele in cauza este recunoscuta, impactul fundamental al regiunilor polare asupra sistemului climatic global, privit ca un intreg, nu este niciodata evidentiat indeajuns. Modificarile survenite la latitudinile inalte pot si chiar au un impact semnificativ asupra tuturor ecosistemelor si asupra tuturor comunitatilor umane, indiferent de latitudinea la care se afla acestea. De aceea, impactul meteorologiei polare trebuie luat in considerare intr-un context mai larg.

Sunt intr-adevar numeroase exemple de extindere la nivel global a problemelor din regiunile polare. Unul dintre acestea este cel al ghetii polare, care constituie adevarate calote termice, cu un rol foarte important in mentinerea circulatiei oceanice globale. In plus, regiunile polare au un rol primordial in determinarea caracteristicilor sistemului climatic global, a carui energie provine de la Soare, mai ales la latitudinile joase. De exemplu, zona ecuatoriala primeste, in cursul unui an, aproximativ de cinci ori mai multa energie termica decat cele polare, iar atmosfera si oceanele raspund acestui gradient termic mare transportand caldura catre cei doi Poli. De aceea, cele doua regiuni polare au legaturi complexe cu  clima restului suprafetei Terrei, bazate pe circulatia combinata – atmosferica si oceanica.

Oscilatia Sudica El Niño (ENSO) este o fluctuatie majora de masa in Oceanul Pacific tropical, asociata cu variatii periodice ale temperaturii suprafetei oceanului in estul Pacificului. De fapt, ENSO reprezinta un ciclu climatic de mare amploare si s-a demonstrat ca acesta afecteaza regiuni aflate la mare distanta de bazinul Oceanului Pacific. Datele statistice arata, de exemplu, ca ENSO poate contribui la variatia interanuala a precipitatiilor care cad in unele zone din Africa  si chiar la producerea secetei, asa cum s-a intamplat in 1991-1992, in timpul unui eveniment El Niño, cand o seceta devastatoare a pus sub spectrul foametei aproximativ 18 milioane de oameni. “Teleconexiunile” sunt definite ca fiind interactiuni atmosferice intre regiuni aflate la mari distante unele de altele, iar cercetatorii analizeaza, in prezent, asemenea interactiuni intre vremea din regiunile polare si alte evenimente de vreme si clima.

In consecinta, Anul Polar International 2007-2008 va aborda o gama larga de aspecte fizice, biologice si sociale, legate strans sau indirect de regiunile polare. Urgenta si complexitatea schimbarilor observate in regiunile polare vor necesita o abordare stiintifica principiala si integrata. Fara indoiala, in cadrul acestui efort stiintific de importanta istorica, aprofundarea colaborarii internationale si parteneriatele cu caracter deschis vor stimula si vor facilita accesul neingradit la date, precum si initiativele inovatoare din domeniul cercetarii. Gratie unui efort amplu si de durata, Anul Polar International va reprezenta si un important pas inainte in aducerea cunostintelor stiintifice la un nivel accesibil si la indemana publicului larg. In acelasi timp, una dintre preocuparile principale o va reprezenta faptul ca influentele datorate regiunilor polare prezinta importanta pentru sistemul climatic global, vazut ca un tot, astfel incat multe din modificarile detectate la latitudinile mai inalte vor avea un impact semnificativ asupra dezvoltarii durabile a tuturor statelor lumii, indiferent de latitudinea la care se afla acestea.

De multa vreme, meteorologia a fost recunoscuta ca fiind o paradigma a unei stiinte fara frontiere, iar meteorologia polara este exemplul cel mai concludent care sustine acest principiu. Intrucat comunitatea meteorologica internationala sarbatoreste Ziua Mondiala a Meteorologiei 2007, nutresc speranta ca toti membrii Organizatiei Meteorologice Mondiale vor recunoaste importanta meteorologiei polare si a potentialului impact global asupra vietii, securitatii si prosperitatii oamenilor. Mai mult decat atat, ma astept ca beneficiile pe care acest efort le va aduce, sa contribuie la o mai buna intelegere a variabilitatii si schimbarilor climatice, ca si la dezvoltarea aplicatiilor climatice, atat de necesare, care sa abordeze unele dintre provocarile majore ale secolului al XXI-lea.