Republica Moldova este o ţară mică (33,8 mii km2) cu densitatea populaţiei de 129 persoane pe km2 şi este situată în partea de sud-est a Europei, ocupînd o parte considerabilă din suprafaţa interfluvială Nistru-Prut şi o fîşie îngustă pe malul stîng al Nistrului. În vest ea se mărgineşte cu România, la nord, est şi sud - cu Ucraina. De la nord spre sud republica se întinde pe o lungime de 350 km şi de la vest spre est – 150 km.
    Clima Republicii Moldova este moderat continentală şi se caracterizează prin ierni blînde şi scurte, cu puţină zăpadă, şi veri calde de lungă durată, cu cantităţi reduse de precipitaţii.
Nu întîmplător Moldova este numită „însorită” – durata strălucirii soarelui pe teritoriu variază de la 2050 pînă la 2300 ore, numărul de zile cu soare – 280-300. Precipitaţiile, în fond, cad în sezonul cald, cantitatea lor anuală constituind 490-620 mm. Temperaturile medii lunare ale aerului se schimbă în timpul anului de la -30 - -50C în luna ianuarie, pînă la 190-220C în luna iulie,    temperatura medie anuală pe teritoriu constituie 80-100C.
    Aşezarea geografică a Republicii Moldova pe diferite structuri geologice a condiţionat formarea diverselor forme de relief: şiruri de coline, deseori întretăiate de văile rîurilor şi ravene, creînd impresia unei mici ţări muntoase. Pădurile ocupă mai puţin de 10 % din suprafaţa republicii. Cele mai mari masive de păduri s-au păstrat în Codri, anterior acoperiţi în întregime de păduri.
     Rîul cu cel mai mare debit de apă este Nistru, al doilea după mărime – Prut. Ambele rîuri izvorăsc din munţii Carpaţi .
   Solurile fertile de cernoziom, ocupă în jur de 75% din teritoriul ţării, care în complex cu condiţiile climaterice favorabile au determinat orientarea agrară a economiei naţionale. În acest context este firesc faptul, că clima Republicii Moldova din timpuri de demult a atras atenţia multor savanţi. Primele observaţii meteorologice au o istorie îndelungată.
    Istoria creării Serviciului Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova îşi are începutul de la primele observaţii meteorologice efectuate în or.Chişinău în anul 1844. După 30 de ani a fost organizat primul post hidrologic pe r.Nistru în or.Tighina (a.1878), deasemenea, au fost începute observaţiile meteorologice la 5 puncte ale ţării: Briceni (a.1887), Soroca (a.1890), Comrat (a.1892), Ploti (a.1894) şi Tiraspol (a.1898). La sfîrşitul secolului XIX observaţiile meteorologice staţionare se efectuau la 11 puncte, iar cele hidrologice – la 6. Însă, la majoritatea staţiilor şi posturilor observaţiile se efctuau epizodic, ele deseori fiind întrerupte de acţiunile militare din timpul I-lui şi celui de al II-lea război mondial.
    În octombrie a.1944 a fost organizată Direcţia serviciului hidrometeorologic a Republicii Moldova, care în continuare a asigurat o dezvoltare planificată a observaţiilor hidrometeorologice în ţară. În acelaş an, în structura Direcţiei a fost organizat Biroul meteorologic cu grupuri de prognozare meteorologică şi hidrologică. În Biroul meteorologic s-a desfăşurat şi o vastă activitate, privind concretizarea atît a metodologiei utilizate de către Institutul Central de Prognozare (or. Moscova) şi adaptate la condiţiile Republicii Moldova, cît şi la elaborarea unor metodologii noi. Un merit deosebit îi aparţine dlui P.Panteleev, care în decurs de mulţi ani a condus această subdiviziune. Actualmente sunt utilizate mai mult de 10 metode de prognozare locală (ploile torenţiale, vijeliile, furtunile, grindina etc.), elaborate de el. O parte din aceste metode se folosesc pe larg pentru prognozare nu numai în Republica Moldova, dar şi peste hotarele ei.
    Grupul de prognoze hidrologice a elaborat metodici de prognozare hidrologică pe r.Nistru şi Prut. În a.1950 a fost emisă prima prognozare a viiturilor pluviale, iar în a.1953 prognoza volumului de scurgere a viiturilor pluviale.
   În perioada postbelică s-a început restabilirea intensivă a staţiilor şi posturilor, care au funcţionat anterior, deasemenea deschiderea noilor posturi şi organizarea unor noi genuri de observaţii. În anul 1946 în or.Chişinău a fost lansată prima radiosondă. Pe parcursul multor ani sondarea atmosferei se efectua epizodic, dar odată cu deschiderea staţiei aerologice în a.1957 - permanent. În a.1953 se deschide staţia de bilanţ hidric, iar în a.1957 se deschide staţia hidrologică la bazinul de apă Dubăsari. În a. 1954 au început observaţiile asupra componentelor bilanţului radiativ.
    Pentru asigurarea necesităţilor sectorului agrar se dezvoltă intens reţeaua de observaţii agrometeorologice, îndeosebi pentru determinarea rezervelor de umiditate în sol (de la 3 puncte de observaţii în a.1947 pînă la 24 puncte în a.1963). La mijlocul anilor 50 reţeaua hidrometeorologică a republicii a atins o densitate optimală pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
     Dezvoltarea reţelei hidrometeorologice a necesitat o permanentă asigurare metodologică, fiind elaborate un şir de lucrări de generalizare a materialelor observaţiilor hidrometeorologice. În acest scop în a.1956 a fost organizat Observatorul Hidrometeorologic (reorganizat în a.1982 în Centrul Hidrometeorologic), care asigură dirijarea metodică a reţelei de observaţii, înzestrarea ei cu utilaj şi echipament, dezvoltarea noilor tipuri de observaţii, generalizarea materialelor de observaţii sub formă de: lunare, anuare, îndrumări, deasemenea îndeplinirea unui şir de cercetari ştiinţifice. Lucrările finale ale Observatorului constituie monografiile: „Climat Moldavscoi SSR”, „Climat g.Kişineva”, „Agroclimaticeschie resursî Moldavscoi SSR”, “Agroclimaticeschii spravocinic Moldavscoi SSR”, „Meteorologiceschie stihiinîe iavlenia na Ucraine i Moldavii”(împreună cu Institutul de Geografie al AŞ RM).
   Organizarea observaţiilor, generalizarea datelor hidrometeorologice, elaborarea şi implementarea prognozelor erau efectuate de specialişti de calificare înaltă – A.Krivopleas, P.Sineavschi, G.Ceban, G.Bevza, N.Cotova, V.Sivun, G.Lasse, T.Şevcun, D.Soloviova.
La crearea şi dezvoltarea Serviciului au contribuit fructuos conducătorii lui– P.Agheev, A.Prihodico, E.Petrov, V.Petrov, A. Kotlearov, V.Sofroni.
    Observaţiile asupra poluării mediului ambiant în Republica Moldova au început să se efectuieze în a.1950 prin organizarea studiilor asupra regimului hidrochimic a doua rîuri la 5 puncte. În prezent volumul acestor lucrări a crescut considerabil. Observaţiile se realizează pe 13 rîuri în 32 de puncte la 42 de secţiuni şi în 3 bazine de apă după 45 de indici. Începînd cu 1976 este organizat controlul asupra calităţii apelor de suprafaţă după 5 indici hidrobiologici.
    Observaţiile asupra poluării aerului atmosferic s-au început în a.1969 în or.Chişinău la 3 puncte staţionare după 4 indici şi treptat s-a extins atît după numărul punctelor de observaţii, cît şi a ingredienţilor determinaţi. În prezent aceste observaţii se efectuiază în 4 oraşe la puncte staţionare după 7 ingredienţi.
Din a.1979 s-au început lucrări de întocmire a prognozelor privind poluarea aerului atmosferic.
   În legătură cu utilizarea în agricultură a diferitor chimicale a apărut necesitatea controlului asupra calităţii solului terenurilor agricole privind conţinutul în el a pesticidelor. Aceste lucrări se încep în a.1976 cu organizarea laboratoarelor de observaţii asupra poluării solului, care în prezent a cuprins practic tot teritoriul republicii, unde se aplică chimicale.
    Odată cu obţinerea independenţei de către Republica Moldova, capătă independenţă şi Serviciul de Stat “Hidrometeo”. În a.1994 Serviciul devine membru al Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM), membru al Consililului Internaţional pentru Hidrometeorologie al statelor CSI, participă în cadrul programelor internaţionale (Convenţia-cadru ONU privind schimbările climatice, Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, Convenţia privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanţe mari, Convenţia ONU privind combaterea deşertificării).
Schimbările social-economice din ţară au impus Serviciul să încheie contracte cu structuri comerciale, asociaţii de acţionari şi alţi agenţi economici – potenţiali utilizatori ai informaţiei hidrometeorologice. În cadrul Serviciului se efectuiază studii de marketing, scopul cărora este de a pătrunde cu producţia hidrometeorologică specializată pe piaţa serviciilor prestate, extinderea domeniului de acordare a serviciilor, precum şi căutarea mijloacelor mai efeciente şi mai puţin costisitoare pentru satisfacerea cerinţelor înaintate de utilizatori.

Evenimente retrospective din activitatea