32 °C Chișinău
  • Baltata
  • Balti
  • Bravicea
  • Briceni
  • Cahul
  • Camenca
  • Ceadir-Lunga
  • Chișinău
  • Codrii
  • Comrat
  • Cornesti
  • Dubasari
  • Falesti
  • Leova
  • Ribnita
  • Soroca
  • Stefan-Voda
  • Tiraspol

H

Halo – grup de fenomene optice în formă de inele, de arcuri, de coloane sau de puncte luminoase, produse prin refracţia sau prin reflecţia luminii de către cristalele de gheaţă aflate în suspensie în atmosferă (nori cirrus, ceaţă de gheaţă etc).

Harta sinoptică – hartă care indică prin cifre şi simboluri, pentru fiecare staţie meteorologică sau aerologică, un complex de elemente meteorologice de la o anumită oră de observaţie (presiunea, temperatura şi umiditatea aerului, nebulozitatea, tendinţa barică, direcţia şi viteza vîntului, fenomenele înregistrate în momentul observaţiei şi în ora precedentă etc.). Harta sinoptică are un rol fundamental în elaborarea prognozei vremii.

Harta topografiei absolute – hartă aerologică pe care se transează izoliniile de geopotenţial (izohipse) ale unei suprafeţe izobarice determinate. Pe această hartă pot fi reprezentate şi izoliniile altor elemente meteorologice. Principalele hărţi de topografie barică absolută sunt cele ale suprafeţelor de 1000 hPa, 850 hPa, 700 hPa, 500 hPa, 300 hPa, 200 hPa, 100 hPa.

Harta topografiei barice – metodă de reprezentare a cîmpului baric în troposferă liberă, prin care poziţia suprafeţei izobarice în spaţiu se calculează de la nivelul mării în unităţi ale geopotenţialului.

Harta topografiei relative – hartă aerologică pe care se trasează izoliniile diferenţelor de geopotenţial dintre două suprafeţe izobarice. Deoarece grosimea stratului de aer cuprins între două suprafeţe izobarice depinde în primul rînd de temperatură, izohipsele relative pot fi considerate izoterme medii ale stratului. În practică se utilizează frecvent harta topografiei relative dintre suprafeţele de 1000 hPa şi 500 hPa (TR 500/1000).

Hidrologie – ştiinţa despre apele de pe Pămînt (hidrosfera). Sub această denumire se subînţelege de cele mai multe ori „hidrologia uscatului”, adică ştiinţa despre apele de la suprafaţa uscatului. Studiul oceanelor şi mărilor este separată într-o disciplină aparte, numită oceanologie.

Higrometru – instrument destinat măsurării umidităţii relative a aerului. Cele mai utilizate sunt cele cu fir de păr (sau de capron).

Histogramă – diagramă care redă distribuţia frecvenţelor unei anumite mărimi fizice (element meteorologic) în diferite intervale prin coloane dreptunghiulare alăturate, dispuse vertical pe axa absciselor. Înălţimea fiecărei coloane este proporţională cu frecvenţa elementului respectiv în intervalul de existenţă al valorilor considerate.